🎯 Motivația

Motivația este ansamblul stimulilor interni care determină comportamentul. Aceștia sunt stimuli care din interior îl determină pe om să întreprindă acțiuni de căutare și apropiere sau de evitare și respingere a unor obiecte sau persoane.

• Cauzalitate internă: Motivația este o structură psihică activatoare cu roluri de autodeterminare prin stimulații interne
• Dezechilibru: Apare când în organism se produce un dezechilibru ce se cere imperios refăcut
• Autodeterminare: Permite acțiunea independent de factorii exteriori
• Funcție reglatorică: Pârghie importantă în procesul autoreglării individului

Motivația este o forță motrică a întregii dezvoltări psihice umane:

• Selectarea și asimilarea influențelor externe se produce dependent de structurile motivaționale
• Sensibilizarea diferită a persoanei la influențele externe
• Permeabilitatea variabilă la influențe externe
• Caractere propulsator și tensional - răscolește, reasează, sedimentează și amplifică materialul construcției psihice

Activarea internă difuză și semnalizarea unui dezechilibru fiziologic sau psihologic.

Procesul:

• Starea de necesitate apare, dar nu declanșează încă acțiunea
• Debutează cu o alertă internă
• Continuă cu o agitație crescândă
• Ajunge la stări de mare încordare internă
• Se finalizează prin satisfacerea acestora

Asigură pregătirea și punerea în disponibilitate a verigilor motorii, activatorii, în vederea satisfacerii stării de necesitate.

Această funcție transformă starea de necesitate în acțiune efectivă.

Constă în orientarea și centrarea atenției pe scop, pe obiectiv.

Presupune menținerea în activitate a comportamentului declanșat până la consumarea adecvată a stării de necesitate.

Asigură continuitatea și persistența acțiunii motivate.

Structuri motivaționale bazale și fundamentale ale personalității, forțele ei motrice cele mai puternice, reflectând echilibrul biopsihosocial al omului.

Clasificare după geneză:

• Trebuințe primare: Rol de asigurare a integrității fizice a organismului
• Trebuințe secundare: Formate în decursul vieții, asigură integritatea psihică și socială

Reactualizări și transpuneri în plan subiectiv ale stărilor de necesitate.

Mobilul care declanșează, susține energetic și orientează acțiunea.

Două segmente:

• Energizant și dinamogen
• Orientativ și direcțional

Orientări selective relativ stabile și active spre anumite domenii de activitate.

Structura psihică: Elemente cognitive + afective + volitive

Implică organizare, constanță și eficiență.

Idei adânc implantate în structura personalității, puternic trăite afectiv, care împing spre acțiune.

Sunt idei-forță care pot acționa chiar împotriva instinctului de conservare.

Proiecții ale individului în sisteme de imagini și idei care îi ghidează întreaga existență.

Trei elemente fundamentale:

• Sensul și semnificația vieții
• Scopul vieții
• Modelul de viață

Formațiune motivațională cognitiv-valorică de maximă generalitate ce cuprinde ansamblul părerilor, ideilor, teoriilor despre om, natură, societate.

Ideile din cadrul ei nu au doar o valoare de fapt de cunoaștere ci și de convingeri.

Caracteristici:

• Formată sub incidența condițiilor de viață, dar și a culturii și educației
• Rezultanta experiențelor personale trăite pe drumul vieții
• Reunește cognitivul cu valoricul și se împlinește în acțiune
• Presupune întotdeauna opțiunea valorică

Tipuri: Științifice sau neștiințifice, realiste sau utopice, materialiste sau idealiste, progresiste sau retrograde.

Între convingeri, idealuri și concepția despre lume și viață există o foarte strânsă interdependență, constituind un complex motivațional de prim ordin al personalității.

Motivația pozitivă: Produsă de stimulări premiale - căutarea plăcerii, recompenselor

Motivația negativă: Produsă de folosirea unor stimuli aversivi - evitarea durerii, pedepselor

Motivația intrinsecă (directă):

• Sursa generatoare se află în subiect
• Izvorăște din nevoile și trebuințele personale
• Solidară cu activitatea desfășurată
• Satisfacerea prin însăși îndeplinirea acțiunii

Motivația extrinsecă (indirectă):

• Sursa generatoare se află în afara subiectului
• Sugerată sau impusă din exterior
• Nu izvorăște din specificul activității
• Satisfacerea prin recompense externe

Motivația cognitivă:

• Originea în activitatea exploratorie
• Nevoia de a ști, de a cunoaște
• Curiozitatea și nevoia de a înțelege

Motivația afectivă:

• Determinată de nevoia de aprobare socială
• Nevoia de a se simți bine în compania altora
• Susținută de legături emoționale

În procesul funcționării concrete a tipurilor de motivație, apar multiple efecte:

• Efectul frustrării: Blocarea satisfacerii unei trebuințe
• Conflictul motivațional: Competiția între motive opuse
• Efectul de saturație: Scăderea motivației prin satisfacere excesivă
• Efectul de substituție: Înlocuirea unui motiv cu altul

Relația dintre intensitatea motivației și nivelul performanței depinde de complexitatea activității:

Principiu fundamental: Cu cât există mai mare corespondență între intensitatea motivației și gradul de dificultate a sarcinii, cu atât eficiența va fi mai mare.

1. Dificultatea sarcinii este percepută corect:

• Optimum = relația de corespondență între intensitatea motivației și dificultatea sarcinii
• Dificultate mare → intensitate mare a motivației
• Dificultate mică → intensitate moderată a motivației

2. Dificultatea sarcinii este percepută incorect:

• Subapreciere: Submotivare → deficit de energie → nerealizarea sarcinii
• Supraapreciere: Supramotivare → surplus energetic → dezorganizare, stres

Optimumul motivațional se obține prin acțiunea asupra celor două variabile:

• Educarea percepției corecte a dificultății sarcinii
• Manipularea intensității motivației în sensul creșterii sau scăderii ei

În educație:

• Adaptarea dificultății sarcinilor la capacitățile elevilor
• Folosirea recompenselor și consecințelor adecvate
• Dezvoltarea motivației intrinseci

În muncă:

• Stabilirea obiectivelor realiste dar provocatoare
• Sistem de evaluare și recompensare echitabil
• Dezvoltarea unei culturi organizaționale motivante

În sport:

• Antrenament progresiv și adaptat
• Gestionarea stresului competițional
• Menținerea motivației pe termen lung